porumbel

10 august 2009
E ziua de dinaintea plecarii si am inghesuit destul de hazardat o gramada de lucruri pe ultima suta. Am innebunit Bucurestiul intr-un complicat du-te vino in care incerc sa rezolv totul, totul.

mi-am uitat un flecustet la cabinetul de cosmetica . Bine ca mi-am dat seama de asta vorbind cu ultimii oameni pe care trebuia sa-i bifez in ziua asta ultima. Pun lucrurile cap la cap si imi fac drum inapoi ca sa recuperez ce-mi trebuie.
Ies din metrou la Universitate, sunt calma-n graba mea si-mi repet ce mai e de facut, altfel cu siguranta uit. E cald. Cald.

Merg in ritm pe trotuar spre Piata Rosetti si-mi fac traseul pentru restul zilei, cand de sus cade un porumbel intre rotile masinilor care merg. Zbate din aripi pe spate fiind. Intepenesc uitandu-ma la el si astept sa-l calce masina. Imi duc ca tampita mana la gura incremenita si inima imi bate rau. Cand se hotarasc pentru mine picioarele ma duc spre el. Ma aplec si-l prind in maini tinandu-i trupul intre aripi. E cald si se zbate. Strang porumbelu bine bine sa nu-l scap.
Revin pe trotuar si-mi dau seama ca cel mai bine-l duc cu-n taxi la cabinetul veterinar cel mai bun pe care-l stiu, in Matasari.

Strang in pumni porumbelul care nu e bine. Cineva in urma-mi striga sa am grija, ca a baut apa otravita. Grabesc pasu spre taxi cand pasarea incepe sa verse usor apa clara si calda pe mainile mele. Nu prea stiu ce sa fac porumbel, porumbelule, hai ma porumbelule?. hai ma pasare ma, porumbel. Nu-l pot mangaia si-l apropii de fata, pun obrazu pe el. Il tin acolo.

Cand ridic privirea ii vad pe oameni facandu-mi loc pe trotuar. Unii imi zambesc. Nu e bine. porumbeluuu. Ajung la trecerea de pietoni de dinaintea statiei de taxiuri si gata. Porumbelul si-a lasat capul intr-o parte, il strang mai tare. Nu stiu daca a murit, asa pare. Si-a inchis ochii. Stau la stop si s-a facut verde. Ma intorc din drum, doar a murit. Ma duc cu porumbel in maini langa un copac si nu stiu ce sa fac. Stau pe loc.

Langa mine apare un domn ce-i domnisoara cu pasarea asta, l-am vazut cand a cazut de sus ii deschide ciocu si sufla. a murit. Io tac, ma uit la el si deodata ce fac cu el acuma. e-o ghena dupa colt.
Omu pleaca io stau langa copac cu porumbelu. Lumea continua sa treaca zambind la mine. O iau in jos, in dreapta apare ghena. Nu vreau. Ma aplec si-l las langa bordura.
Ma intorc la cabinetul de cosmetica si reincep sa vorbesc lucruri. Ma spal pe maini ca-s uda.
 

Untitled12.03

12 martie 2009

.

27 septembrie 2008
suntem prea multi.
prea multi oameni

.

12 august 2008
sila, lipsa totala de focus .
singuratate , angoasa. dorinta de stop joc.  

pisica

12 mai 2008
cred ca-ncepe linistea mea. 
nu stiu cum se-ntampla si nu stiu daca se va intampla pana la capat.
 
din cand in cand ma bantuie daimonul meu in vis. 
intotdeauna merge in fata mea, linistit si negru, cum e in realitate. de cele mai multe ori se raneste, fuge sau pare deznadajduit – Dzeu stie in ce masura daimonul meu e competent, pare neajutorat.
 
azi noapte ma cutreiera linistit prin peisaje pline de culoare. taia cu blana neagra lanuri verzi, se strecura printre picioare de necunoscuti in trotuare gris , permanent in fata mea.
 
linistita si fara sa ma gandesc la nimic il urmam. pana cand s-a-ntors catre mine cu laba din spate rupta. fara sa articuleze sunete si fara sa fuga, statea. mi s-a parut firesc gestul si i-am atins piciorul din spate cu mana. care s-a balansat.
 
si pisica  a disparut din vis. si-am aparut eu in realitate langa animalul zilnic – pisica intinsa langa mine, pe patura rosie.
 

vis

3 decembrie 2007
Sunt in tari straine care mi-au fost demult apropiate. Vad totul de la la inaltimea mea care devine un reper . O lume inalta de 175 cm. norii sunt sus de tot si iarba e exact la 175 cm sub privirea mea. Culori tari peste tot cerul azuriu azuriu si norii albi albi punctati. Pamantul negru negru si verdeata verde verde. Urc repede scari temandu-ma de disparitii . Se misca toate unghiular in jurul meu urmand reperul de inaltime. Ma minunez de frumuseti si sunt departe de ele.

Alerg o ceafa de barbat pe care o cunosc. O prind pe ultima suta de metri si o sarut exact in dreptul gurii mele. Mai jos de buzele lui, in dreptul lui 175 cm. Fara impact. Ceafa se departeaza.

Raman pe loc si-n dreptul ochilor se intretaie scari urcand si coborand. Toate elementele-entitati naturale raman la locul lor, rupte de scari.

Ma joc cu degele in cercuri mari, perfecte pe dinafara. Inauntru sunt incalcite. Mii de mici forme-simboluri necunoscute le transforma in haosuri fara final. Dau din degete repede incercand sa repun perfectiunea in ordine. Dau repede repede din toate degetele. Lucrez fara ca lucrurile sa prinda contur.
 


inceputul

12 iunie 2007
De mana pe culoarele institutiei, starea extatica a Spectaculoasei si taciturnia Sashei au copulat administrativ, dand nastere unui soi de monstru necunoscut Tincai.

Pierzandu-si puterea de reactie si cuvantul, solutia Tincai a fost retragerea. Si pentru ca singuratatea ei nu e sanatoasa fara martori, inteleapta si-a cautat un partener integru si bland. Asa l-a aflat pe Bibutz, rezident in camera 16, ipochimen rodund si flescaitor.

Chiar cand povestesc acestea Tinca si Bibutz ocupa in liniste compartimentul 7 din acceleratul spre Campina , unde se vor instala pentru 1 saptamana la unchiulu Fanica, in regularitatea iradianta a vestitei lui pendule.
 


Discursul Spectaculoasei

11 aprilie 2007
M-am imbracat in liniste incepand cu ora 3 dimineata si-am asteptat in varful scaunului rotativ sa-i aud trezindu-se.

Am parasit cu totii institutia la 9 fix, in sir indian. Eram chiar in fata si din emotia libertatii tin minte doar fleshcaiala continua din buze a Tashei.

Stiu c-am ajuns repede in cladirea de vizitat. Mi-am lasat acele de cusut la intrare, infipte in reverul portarului, care m-a asigurat ca gauri au si ei.

Holul era coplesitor si, de mici ce eram, ne-am bulucit integri unul in altul, ca sa ne dam mari. Acum incepe totul. Cum ne-nghesuiam demni sub luminatorul cupolei, Spectaculoasa s-a expus incaperii, rupandu-se de noi:

-    Buna dimineata! (A zis. Si-a pocnit din degete.)
-    In visele mele femeile aproape ca nu sunt, dar toate au carnuri marmoreice de care pot dispune in forme si cantitati variabile. Aveti ceva de spus?

Eu mi-am strans picioarele ordonat sub mine si noi toti am respirat la unison, ca sa-i dam de inteles Spectaculoasei ca momentul poate continua.
 


prima scrisoare

26 martie 2007
Vitosh draga,

Spectaculoasa Monica s-a cacat in sfarsit pe ea in timpu visului. Zice ca de data asta a reusit sa stea de vorba 1 minut incheiat cu mireasa, lucru care a adus-o in pragu extazului (si pana la urma al defecatiei). Dumnezeu mi-e martor , nu ma deranjeaza nimic cata vreme ziua tace si se retrage in coltzu ei. Pana mai alaltaieri ma hartuia innebunita incepand cu ora 10.00 a.m, cu stiloul ei cu tot. Ma forta sa stau nemiscata cu orele, timp in care ma continua in desene pe pereti, pe covor, pe gresie si pe parchet . Imi redesena urechile si cam toate extremitatile si cand toata dementa inceta si ma ridicam de pe scaun, o lua razna pentru ca realiza ca desenele ramase in urma mea n-aveau nici un sens fara mine in centru.

Altfel, Tasha imi recita zilnic din Madame Bovary si durerile de cap continua.

Eu inca imi inghit existenta cu linguri mari si cand imi ating fata parc-as mangaia km. de pardoseala . Am devenit nesfarsita.

Eu toata sunt inca bine si cred c-o mai pot duce mult. Tasha indrazneste sa-mi spuna doar de 2 ori pe zi ca sunt o drama queen, chestie care ma reconforteaza. Stii ca obisnuieste sa fie pragmatica si dura.

Iti promit sa-ti scriu cel putin 1 data la 3 saptamani. Una peste alta am mai pierdut o umbrela in Green, desi-mi promisesem sa ma controlez.

Nu stiu ce sa mai zic, ma opresc aici.
Eu eu eu, Tinca.
 


3stari

26 februarie 2007
1. Ieri imi iesisera de pe sub unghii fricile si frustrarile. Stateam in intersectie si-mi fluturam violent mainile in aer, ca sa le-arat lumii. Crescusera carnoase si stiam ca dac-as vrea sa zgarii tabla cu unghia, ar fi alunecat pe excrescenta moale.

Erau simpatice. Expunandu-le io asa fulgurant, s-au rusinat cred, s-au uscat si mi-au dezampodobit mainele. Mare pierdere. Cu ele eram vizibila

2. A 5-a oara in taxi, cuvantari duhovnicesti. Profilul soferului bisericos inexistent; mereu diferiti, ma iau prin surprindere . Punct comun nici unul beligerant. Acum, mai mult ca-n celelalte dati, m-am lasat pusa in fata euharistiei care se-ntampla. Ca-ntr-o bucata farimicioasa de anafura, ma sufocam in consistenta densa a cuminecaturii.

In masina de paine sfintita eram un soarece cu capu mare. Si-am inceput sa rod rod rod si-am ros pana mi-au iesit urechile prin trapa, destul cat sa vad intr-o intersectie privirea exoftalmica si albastra a unui evreu fumator, conducator de Olcit.

3. Declar cuvantul saptamanii trecute chibutzul. Au inceput sa prinda sens mestesugurile. Postasul, fierarul, dogarul, vanzatorul, alimentara, groceria, retail-ul toate au capatat intelesuri nestiute, nebanuite. Pana acum inexistente, au rasarit ca ghioceii in gradina chibutzului meu, redandu-mi libertatea. Toti lucreaza pentru mine iar eu ma simt nestanjenita, protejata si facatoare de bine.
 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X