pomii-ca-si-nucii

Alerg o ceafa de barbat pe care o cunosc. O prind pe ultima suta de metri si o sarut exact in dreptul gurii mele. Mai jos de buzele lui, in dreptul lui 175 cm. Fara impact. Ceafa se departeaza.

Raman pe loc si-n dreptul ochilor se intretaie scari urcand si coborand. Toate elementele-entitati naturale raman la locul lor, rupte de scari.

Pierzandu-si puterea de reactie si cuvantul, solutia Tincai a fost retragerea. Si pentru ca singuratatea ei nu e sanatoasa fara martori, inteleapta si-a cautat un partener integru si bland. Asa l-a aflat pe Bibutz, rezident in camera 16, ipochimen rodund si flescaitor.

Am parasit cu totii institutia la 9 fix, in sir indian. Eram chiar in fata si din emotia libertatii tin minte doar fleshcaiala continua din buze a Tashei.

Stiu c-am ajuns repede in cladirea de vizitat. Mi-am lasat acele de cusut la intrare, infipte in reverul portarului, care m-a asigurat ca gauri au si ei.

Holul era coplesitor si, de mici ce eram, ne-am bulucit integri unul in altul, ca sa ne dam mari. Acum incepe totul. Cum ne-nghesuiam demni sub luminatorul cupolei, Spectaculoasa s-a expus incaperii, rupandu-se de noi:

-    Buna dimineata! (A zis. Si-a pocnit din degete.)
-    In visele mele femeile aproape ca nu sunt, dar toate au carnuri marmoreice de care pot dispune in forme si cantitati variabile. Aveti ceva de spus?

Spectaculoasa Monica s-a cacat in sfarsit pe ea in timpu’ visului. Zice ca de data asta a reusit sa stea de vorba 1 minut incheiat cu mireasa, lucru care a adus-o in pragu’ extazului (si pana la urma al defecatiei). Dumnezeu mi-e martor, nu ma deranjeaza nimic cata vreme ziua tace si se retrage in coltzu’ ei. Pana mai alaltaieri ma hartuia innebunita incepand cu ora 10.00 a.m, cu stiloul ei cu tot. Ma forta sa stau nemiscata cu orele, timp in care ma continua in desene pe pereti, pe covor, pe gresie si pe parchet. Imi redesena urechile si cam toate extremitatile si cand toata dementa inceta si ma ridicam de pe scaun, o lua razna pentru ca realiza ca desenele ramase in urma mea n-aveau nici un sens fara mine in centru.

Altfel, Tasha imi recita zilnic din Madame Bovary si durerile de cap continua.

Eu inca imi inghit existenta cu linguri mari si cand imi ating fata parc-as mangaia km. de pardoseala . Am devenit nesfarsita.

Eu toata sunt inca bine si cred c-o mai pot duce mult. Tasha indrazneste sa-mi spuna doar de 2 ori pe zi ca sunt o “drama queen”, chestie care ma reconforteaza. Stii ca obisnuieste sa fie pragmatica si dura.

Iti promit sa-ti scriu cel putin 1 data la 3 saptamani. Una peste alta am mai pierdut o umbrela in Green, desi-mi promisesem sa ma controlez.

Erau simpatice. Expunandu-le io asa fulgurant, s-au rusinat cred, s-au uscat si mi-au dezampodobit mainele. Mare pierdere. Cu ele eram vizibila

2. A 5-a oara in taxi, cuvantari duhovnicesti. Profilul soferului bisericos – inexistent; mereu diferiti, ma iau prin surprindere. Punct comun – nici unul beligerant. Acum, mai mult ca-n celelalte dati, m-am lasat pusa in fata euharistiei care se-ntampla. Ca-ntr-o bucata farimicioasa de anafura, ma sufocam in consistenta densa a cuminecaturii.

In masina de paine sfintita eram un soarece cu capu’ mare. Si-am inceput sa rod rod rod si-am ros pana mi-au iesit urechile prin trapa, destul cat sa vad intr-o intersectie privirea exoftalmica si albastra a unui evreu fumator, conducator de Olcit.